Nană-al meu cu brâu subțire,
Mă mir Sfântul cum te ține,
Te-aș iubi, dar mi-e rușine,
Te-aș lăsa, păcat de mine,
Te-aș lăsa, păcat de mine
Că sunt tânără ca tine.
Aș vrea la tine să viu,
Dar căsuța nu ți-o știu,
O fi drumul lung ori scurt,
Nu știu p-unde să apuc,
O fi drumul lung ori scurt,
Nu știu p-unde să apuc.
Nană, puișorul meu,
Fă-mă lumină de seu,
Fă-mă lumină de seu,
Și mă bagă-n sânul tău
Și ca să nu mă topesc
Suflă să mă răcoresc,
Suflă să mă răcoresc
Dacă vrei să te iubesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința și atracția față de o femeie mai în vârstă, numită 'nană', dar și sentimentul de rușine și incertitudine. Se conturează o imagine umilă a celui care cântă, dorind să fie acceptat și iubit, chiar și transformat într-o lumină pentru a fi mai aproape de persoana iubită.
