Bade dragă, ți-ai luat nevastă,
Ești fălos că-i frumoasă
Și te-ai lăudat la lume
Că-i mai frumoasă ca mine,
Să-ți fie, bade dragă, de bine
C-ai să vezi că n-o duci bine
Că-i din neam tare afurisit
Și umblă după iubit!.
Ai vrut, bade, să fie frumoasă,
De ți-ar fi și credincioasă
Ți-ar tihni să stai la masă,
N-ai mai avea ceartă-n casă,
Păcat, bade, de dragostea ta,
Tu o-ncepi, altul ți-o ia,
Să-ți fie, bade dragă, de bine
C-ai să vezi că n-o duci bine!.
Bade dragă, ți-ai luat nevastă,
Dar nu-i muiere de casă,
O păzești și ea iubește
Și nimic nu-ți mai sporește,
Vorbesc, bade, oamenii de voi
Că n-o să stați amândoi,
Că degeaba ai luat-o frumoasă
Că nu-i muiere de casă.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea unui bărbat care s-a căsătorit cu o femeie frumoasă, dar infidelă. Comunitatea îl avertizează că mariajul său este sortit eșecului, deoarece soția sa nu este o femeie de casă și caută alți amanți. Cântecul exprimă regretul și consecințele alegerilor greșite în dragoste.