Nană, bucurie-amară,
Mi-ai făcut viața povară,
Te schimbi de la o zi la alta,
Mi-ai făcut să-mi blestem soarta,
N-am putut să ne iubim,
Nu trebuie dușmani să fim,
Că-i mare pământul
Și-avem loc și eu și tu.
Cât de mine-ai fost iubit,
Te-ai plâns că ești chinuit,
Că ți-e greu și că te doare
Când nu-s în brațele tale,
Dac-a fost să fie-așa,
Du-te, caută-ți alta,
Poate că ea te iubește,
Nu ca min’ te chinuiește.
Nană, să faci cum ai vrea,
Dar să pleci din viața mea,
Să pleci din sufletul meu
Că mă chinui și mi-e greu,
De multe ori te-am iertat
Că mi-o fost de tine drag
Și-acuma mi-e tot așa,
Dar nu știu de-oi mai ierta,
De multe ori te-am iertat
Că mi-o fost de tine drag
Și-acuma mi-e tot așa,
Dar nu te mai pot ierta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și confuzia unei persoane într-o relație tumultoasă, marcată de schimbări și suferință. Vorbitorul își amintește de iertările repetate, dar ajunge la concluzia că nu mai poate continua în același mod, cerând persoanei iubite să plece.