Măicuță, boboc de floare,
M-ai crescut, m-ai făcut mare,
M-ai crescut pe flori de munte
Să cânt lumii, să m-asculte,
Dușmanii tăi să m-audă,
Să lăcrimeze de ciudă.
Că ei ar fi vrut în lume
Tu să n-ai parte de mine,
Te-or vorbit numai de rău
C-am venit pe lume eu,
Dar au vorbit cu păcat
C-am venit din dor curat.
Orice-ar face, orice-ar spune,
Nu au, mumă, flori ca tine,
Tu ai două floricele,
Te mândrești, mumă, cu ele,
Și cât om trăi pe lume
Suntem, mumă, lângă tine,
Suntem, măiculiță bună,
Ca să-ți luăm greul din mână.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus mamei, exprimând recunoștința și dragostea profundă a copilului. Versurile subliniază rolul protector al mamei și dorința copilului de a-i alina suferințele, în ciuda răutăților din jur.