Cât o fi soare și lună
N-o să mai am o zi bună,
Cât o fi lună și soare
N-o să mai am sărbătoare
C-ai plecat și mi-ai lăsat
Sufletul îndurerat.
Plânge pământul sub mine
De dor, nană, după tine,
Plânge pământul și iarba,
Ne-o fost dragostea degeaba,
Plânge sufletul cu-amar,
Ne-o fost dragostea-n zadar.
Cât o fi soare și lună
Eu te-oi blestema întruna:
Cât o fi lună și soare
Să nu mai ai sărbătoare,
Sufletul să-ți plângă-ntruna
Căutându-mi mie urma,
Poate-atunci când n-oi mai fi
Ai să mă poți prețui.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de o despărțire. Naratorul blestemă persoana iubită, dorindu-i aceeași suferință, și anticipează regretul acesteia după ce el nu va mai fi prezent.