Nu ți-a fost, nană, păcat
Când pe min’ m-ai supărat,
Cu minciuni și vorbe rele
Amărâși zilele mele,
Călcași dragostea-n picioare
Și-acum inima te doare.
Of, cât de mult te-am iubit
Tot atât am suferit,
Ce-ai făcut eu aș uita,
Inima nu uită ea,
Ai crezut mai mult în lume,
Rămâi cu ea de ți-e bine.
Am crezut, neic-am crezut
Că n-am să pot să te uit
Și toată viața oi plânge,
Dorul după tin’ m-o frânge,
Dar acum m-am vindecat
Și de tine am uitat.
Nu mai încerca, neicuță,
Să mai vii pe potecuță,
Nu-ncerca cu dragostea
Că n-o fost când trebuia,
Iubește-ți mândrele tele,
Uită potecile mele,
Iubeste-ți mândruța ta,
Uită potecuța mea.
Vers refren:
Nană, puiul meu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și suferința cauzate de o despărțire, dar și procesul de vindecare și uitare. Persoana își amintește de durerea provocată de trădare, dar afirmă că a depășit acea perioadă și a mers mai departe.