I:
Stații reci ne trec prin față
Alte albe, culoare de gheață
Fug în noapte, uși închise
Aurolaci cuprinși de vise
Vagabonzi goniți pe trepte
Soarta sorților nedrepte
Ai venit lângă mine aproape,
În ultimul metrou de noapte
M-ai plăcut, foarte mult
Ochii tăi m-au chemat
Poate vrei să-mi spui ceva
Cred că însă ești prea timid
Și te-ai pierdut.
Refren:
Spune-mi cine ești
Spune-mi ce dorești? (Spune-mi ce dorești?)
Nu te fâstâci, nu te înroși
Sunt o pustoaică ce vrea să te cunoască.
II:
Stau la geam, mă uit afară
Alte umbre încep să apară
Simt cum inima îmi bate,
Gândul se transformă-n șoapte
Amintiri, surâs de-o clipă
Diamantul se implică
De-alminteri te simt aproape
În ultimul metrou de noapte.
Refren:..
Hei, trezește-te
Eu sunt prea directă?.
Refren:.
Sensul versurilor
O tânără întâlnește un străin într-un metrou târziu în noapte și simte o conexiune instantanee. Ea își dorește să afle mai multe despre el, dar timiditatea lui pare să-l împiedice să se deschidă. Piesa explorează tema oportunităților pierdute și a dorinței de conexiune într-un cadru urban anonim.