Am fost formidabili, formidabili
Eram formidabili, de orice capabili
Nu vom mai fi probabil,
Formidabil, mă simt incapabil
Simt că-mi pierd mințile, nu-mi înțeleg stările, nu mai am nimic.
Strofa a doua:
Gândul mă duce-n trecut
Când primii pași i-am făcut
Înconjurat de iubire
Chiar a fost fericire
Ne-am născut din iubire, copile
Când am devenit adulți
Parcă ieri ne jucam desculți
Timpul ne-a maturizat, lumea-n rău s-a schimbat.
Am fost formidabili, formidabili
Eram formidabili, de orice capabili
Nu vom mai fi probabil
Formidabil, mă simt incapabil
Simt că-mi pierd mințile, nu-mi înțeleg stările
Nu mai am liniște.
Strofa a treia:
De la ură la iubire, granița-i prea subțire
Timpul nu dă înapoi, după atâta război, tic tac nu mai suntem noi
De ce privim în trecut? Și calculăm chipul pierdut.
Uneori vorbele pot fi armele ce pot schimba destinele..
Am fost formidabili, formidabili
Eram formidabili, de orice capabili
Nu vom mai fi probabil
Formidabil, mă simt incapabil
Simt că-mi pierd mințile, nu-mi înțeleg stările
Nu mai am liniște
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a pierderii stării de bine inițiale. Vorbește despre nostalgia trecutului, sentimentul de inadaptare și căutarea unui sens într-o lume schimbată.