Tu care erai odată
Mai frumoasă ca o piatră nestemată
Tu cu buzele perfecte
Ai început să vezi în tine doar defecte.
Tu crezi că te schimbi din nou în bine
Dar oare te mai recunoști pe tine
Nu de ce ai vrea să fii perfectă
Când frumusețea e atât de imperfectă.
Și tai, tai din suflet și din tine
Încă puțin, puțin și va fi bine
Tai, tai din suflet și din tine
Încă puțin, puțin.
Te minte din nou
Și dac-ar putea oglinda ta
Să spună acuma în două cuvinte
Suflet defect, tu ai chip perfect
Dar frumusețea ta mă minte.
De-ar spune acuma în cuvinte
Frumusețea ta mă minte.
Tu, dulce tinerețe
Ai început să te temi de bătrânețe
Tu, nemuritoare frumusețe
Aveai în zâmbet acea delicatețe.
Tu ai face orice să fii perfectă
Dar cine o să-ți repare inima defectă
Tu nu vezi că lumea e nebună
Cu suflete de plastic se țin mână de mână.
Te minte din nou
Și dac-ar putea oglinda ta
Să spună acuma în două cuvinte
Suflet defect, tu ai chip perfect
Dar frumusețea ta mă minte.
Și tai, tai din suflet și din tine
Încă puțin, puțin și va fi bine
Tai, tai din suflet și din tine
Încă puțin, puțin
Te minte din nou.
Te minte din nou
Și dac-ar putea oglinda ta
Să spună acuma în două cuvinte
Suflet defect, tu ai chip perfect
Dar frumusețea ta mă minte.
De-ar spune acuma în cuvinte
Frumusețea ta mă minte
Suflet defect
Dar frumusețea ta mă minte
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lupta cu imaginea de sine și obsesia pentru perfecțiune. Protagonista se lasă mințită de standardele de frumusețe, ajungând să se vadă doar prin prisma defectelor și să se teamă de trecerea timpului.