Greu îi dorul de ținut
Când ești singur pe pământ
Dorul și cu dragostea
Mi-o făcut inima rea.
Ducă-se dorul în lume
Ca să pot trăi mai bine
Că dorul când mă apasă
Și puterile mă lasă.
Că-m avut și eu un pui
Și-acum mor de dorul lui
Că m-a-nvățat a iubi
Fară de el nu pot trăi.
Ma pun seara să mănânc
La dânsul gândesc mai mult
Mă pun seara la culcare
La dânsul mi-i gândul tare.
Eu te-aștept de-atâta timp
Dar tu nu ai mai venit
Și mai spui în sat la lume
Că nu vrei s-auzi de mine.
Spune-mi bade cum să uit
Dragostea ce ne-a unit
Ne-a unit atâta timp
Dar acum ne-a despărțit.
Gura lumei, bat-o jina
Numai ea e cu pricina
C-o scornit vorbe de mine
Că nu te iubesc pe tine.
Tu bădiță ai crezut
Și acum ne-am despărțit
Ai crezut în gura lumei
Și-acum ai uitat de mine.
Spune-mi Doamne ce să fac
De dorul lui ca să scap
Că mă usuc pe picioare
Ca floarea ce stă la soare
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a unei persoane despărțite de persoana iubită, accentuând sentimentul de dor și singurătate. Gura lumii și neîncrederea partenerului au dus la destrămarea relației, lăsând în urmă suferință și disperare. Protagonistul se simte neputincios în fața dorului și a amintirilor.