În primul rând, considerăm că ești de față
Nicidecum în gând
Apropo, chiar e pe Dincolo vreo Viață?
Ori toți profeții au delirat pe rând?
Hai să bem o bere pe-o terasă
Da, tată, fumez. Mă arde de bani, da’ lasă
Mai ard și câte una de casă.
Nici nu mai știu ce vârstă ai
Probleme cu coloana mai ai?
Ce mustață căruntă ai!
Am vrut mereu să stăm de vorbă, să te-ntreb, să îți explic
Cred că am așteptat să nu mai fiu doar ‘ăla mic’.
Îți mulțumesc că mi-ai adus vioară din Germania
Dar iartă-mă, eram la grădiniță, nu știam cum cresc copii-n Austria.
Îl cafteam întruna pe frate-meu, însă pe bune, chiar aveam aceleași jucării!
Numa’ că te topeai când el plângea și eu eram al dracu, hai că știi!
Îți amintești când mi-ai adus un Pegas fals?
Și îți spuneam că eu de clape nu mă las?
Ei bine, ‘Drumul către Londra’ l-am împins pe bicicletă, nu în bus.
Vroiam să rup lopata lângă tine
„Bă tâmpitule, dă-ți BAC-u’ și nu te mai căca pe tine!”
L-am și trecut, dar a trecut pe lângă mine
Ce-mi păsa mie ce delira când consuma Eminescu?
Apropo, a murit, dar ai văzut ce zicea Păunescu?
Aveam vreo 17, însă
Să știi că prima bere chiar am băut-o cu tine
Râdeai cu poftă! Tu știi cum simțeam pământul fugind de sub mine??
Și știu că nu prea am vorbit – pe-atunci m-am apucat și de iubit
Da, tată, știu că tu credeai că sunt la hoinărit. Mă cicăleau mereu, dar nu m-am lăsat păcălit.
Apoi te-ai prăpădit..
Ia o țigară, sunt sigur că încă fumezi
Nu știu de mai poți, totuși să nu lăcrimezi.
Știu cât de mult vroiai să am o surioară
Dar chiar nu puteai s-o concepi cu nevastă-ta într-o seară?!
Mă rog, mai multe sau câte vroia Ana să ceară
Înțeleg – ai vrut o altă muiere care nu gătea, dar făcea patul să sară
Apoi te-așteptai să te aștepte cu masa pusă seară de seară?!
Tu chiar nu știai că pui capul lângă o fiară?!
A băgat cuțitul în tine!
Ai simțit ceva, la cât de beat erai??
Știi ce-am simțit eu când ți-am dat cu ușa-n cap și cât de rece zăceai??
Tu ai habar lângă cine dormeai când probabil încercai să urli, dar doar gâfâiai??
Lângă Ana, omu’ lu’ Cristos!
Are 10 ani, îi zice TATĂ fratelui tău
Iartă-mă, am suferit tăcut, destul și rău
Am consumat trei voci lângă cadavrul tău!
Dormeai cu vată-n nas, tu care strănutai scântei pe nări!
Mă umileai la șah și table, apoi brusc coborai într-un sac pe scări
Eram un puști cu „Eu nu stau în poartă!” prins în idei
Când mi-ai trântit în brațe doi copii și m-ai forțat să-mi pese de ei
Tată, îi iubesc din suflet! Sunt copiii mei!
Poftim, mai ia o țigară
Și vezi că ochii tăi nu-s ce vrei tu să pară.
Hai să facem câțiva pași pe alee..
Vezi cicatricea mea pe cornee?
Nu vreau rapoarte sau alte clișee
Atât regret: puteai să mi-o lași când nu erai beat mort
Ce să fac. Acuma tre’ s-o port.
Mi-ar fi plăcut să-ți povestesc de primul meu job
Să îmi explici că șefu-mi zâmbește, dar știe și el că-i neghiob.
Știi ce-am făcut când s-a botit pe mine prima gagică?
Nu, tată, nu m-am îmbătat!
M-am întors la fotbal și m-am întrebat
De ce mai păstra laleaua dăruită deși era de mult ofilită?!
Apropo, acum am o iubită, în inimă
Tată, chiar o simt!
E mai departe ca tine, și-s nevoit să păstrez o limită
E prima oară când nu-s nevoit să mă schimb
Și ultima când simt că-i prima în inimă
Unde mai pui – când ne gândim la trecut, ne curge același tipar de lacrimă.
Of, tată, câte ai pierdut!
Sunt plin de sechele, dar nimeni mai bine nu m-ar fi crescut!
Nu-mi strânge mâna, ține-mă puțin în brațe
Te iubesc!
Acum dă-mi drumu’ că altfel îmi dai speranțe.
Crede-mă că aș mai sta de vorbă mult și bine
Mersi că ți-ai rupt din timp pentru mine
Dar am deja trei zile muncite cu două nopți nedormite
Și știi că la lucru nu merge cu scuze și flinte.
Te rog iartă-mă că m-a luat valul mai devreme
TU m-ai învățat că pentru toate există o vreme.
Sensul versurilor
Un dialog post-mortem cu tatăl, plin de regrete, amintiri și iertare. Fiul își exprimă sentimentele nespuse și încearcă să înțeleagă relația lor complicată, acceptând în final că, în ciuda imperfecțiunilor, tatăl său l-a crescut cel mai bine posibil.