În pădure de la Prut, măi,
Pe cărare merg cântând, măi,
Şi dădui de un mormânt,
Un soldat necunoscut,
Cu steaua spre răsărit, măi,
Parcă striga din pământ,
Să stau în loc să-l ascult
Şi de dor ceva să-i cânt, măi.
Cântă frate-n lumea mare,
Să nu mai fie războaie!
Căci de n-ar fi fost război,
Aş fi pe pământ cu voi,
Fără griji, fără nevoi, măi,
Cu nevasta, cu copiii,
Nu căzut în bătălie,
Nici mormântul să nu-mi ştie..
Copilaşii mi-au fost mici, măi,
Cred c-acu-s bărbaţi voinici, măi,
Poate că am nepoţei,
Păziţi-i măcar pe ei,
Să trăiască dragii mei, măi!
Aibă pace, sănătate,
Că-i mai scumpă decât toate,
Că-i mai scumpă decât toate!.
La mormânt m-am aplecat, măi,
Dor de mamă i-am cântat, măi,
Cu trei flori de roşu mac,
Na, soldate, c-ai luptat,
Oamenii nu te-au uitat, măi,
Cu trei flori de roşu mac,
Na, soldate, c-ai luptat,
Românii nu te-au uitat, măi!.
Bună-i viaţa-ntr-un cuvânt,
De-ar fi pace pe pământ,
De-ar fi pace pe pământ, măi..
Sensul versurilor
Un trecător găsește mormântul unui soldat necunoscut și îi cântă un cântec de dor, transmițând regretul pentru viața pierdută în război și speranța pentru un viitor pașnic. Cântecul subliniază importanța păcii și a familiei.