În privirea ta văd un erou pierdut în amintiri
Ruinele din ochii tăi și praful te-au orbit
Dar lacrimile nu ți-au stins privirea
Din pieptul tău se-aude un ecou
De mii de ori ai vrut să zbori, dar visele s-au frânt
Un erou se naște din eroi
Un erou se naște din eroi.
Suntem eroi pierduți în întuneric
Suntem eroi prin sânge și noroi
Iar între noi sunt inimi sfărâmate
Din somnul cel de moarte
Din somnul cel de moarte
Să ne trezim.
Ai rămas acum doar un străin rătăcit în țara lui
Cine-s oare umbrele din jur?
Unde-s oamenii ascunși?
Ai inima mai grea decât o stâncă
În suflet e furtună și e frig
Ai da orice să poți acum
Să te întorci în timp
Să mai fii erou încă o zi
Să mai fii erou încă o zi.
Suntem eroi pierduți în întuneric
Suntem eroi prin sânge și noroi
Iar între noi sunt inimi sfărâmate
O sută de păcate
Alunecăm în noapte să ne trezim
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de pierdere și dezorientare al unor eroi care se simt prinși în întuneric și amintiri dureroase. Ei tânjesc să se trezească dintr-o stare de somn sau amorțeală emoțională, căutând o cale de a depăși obstacolele și a-și regăsi identitatea.