Uite-mă tata în picioare după atâta timp
Nu te-ai obosit vreodată să mă fi întrebat ceea ce simt
Și nu te mint, am avut multe pe cap
De-aia o vreme am băgat, alcool la ficat
Am sufletul cald, da’ inima de gheață
Când eram copil am încercat să-mi pun capăt la viață
Nu am cum să cad și nici să mă ridic
Nu știu să-ți spun cum sunt și nici măcar ce simt
Poetul desprins fumând la geam nimeni nu știe
Că de fapt în mintea lui dă viață la o poezie
Așează pe foaie cu forțele ce i-au rămas
Privește-n gol zâmbind, și dă sufletului glas
Îmi rup capul încercând să fac ceva
Când de fapt tot ce faceam era împotriva mea
Numai ființele-s acum, sufletul meu de altă dată
Nu-ți convine cum sunt, ia-ți fericirea și pleacă
Sunt băiat mare și o să rămân în picioare
Indiferent de durere sau cât o fi ea de mare
Mi-ai lăsat atâtea lucruri pe conștiință
Mulțumesc, eu am plecat, îmi pare rău de cunoștință..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de durere, depresie și resemnare față de viață și relația cu figura paternă. Vorbitorul reflectă asupra trecutului, a încercărilor dificile și a impactului emoțional al experiențelor sale.