Refren:
Sunt ființe fără inimă, suflete reci,
Oricât ai încerca nu ai cum să le-nțelegi.
Ele, încalcă ale firii legi,
Merită pe viață să le legi!
Nanu’:
Asta-i minte bolnavă, cum să fie lucidă?
Când o mamă dă viață pruncului, cu gândul să-l ucidă!
Caz des întâlnit, cum că e moarte subită,
Da-n același timp poate s-a stins o minte strălucită!
Ce merită o criminală? Nu să o omori!
Dă-i o celulă cu prezervative și cu violatori!
Ori, dă-i ochii mei și sentimentele să fiarbă, că,
Dacă ar vedea ce văd eu, și-ar dori să fie oarbă.
Mi-aș dori ca ea să își dorească,
Cu adevărat să-l facă, să-l iubească și să-l crească.
Și tare mi-aș dori ca ea să își dea seama,
Ce neprețuit e zâmbetul lui când spune prima dată „mama”!
Înțelege, că pentru copil un chiuretaj,
E la fel cum ar cădea un chior de la etaj.
Nu înțelege ce se întâmplă, din gestul tău laș,
Cum ai destulă forță să rupi aripile unui îngeraș?
Refren x 2
Arssura:
Ce vină are un nou născut, că nu e un copil dorit,
Abia deschide ochii și vede un sfârșit,
Mama lui nu vrea să-l vadă, sau în brațe să-l ia,
Pentru că cel cu care l-a făcut nu o mai vrea.
E atât de mic să își dea seama ce se-ntâmplă,
Singura lui vină-i că respiră și-ncepe să plângă!
Cea care i-a dat viață, vrea să-l vadă fără suflare,
Și el se stinge fără să aibă la cap o lumânare!
La-ngropat de viu, ca să scape de el,
De parcă era un obiect, nicidecum un băiețel,
Ea credea că va scăpa nepedepsită,
Habar n-avea că închisoarea avea s-o înghită!
S-atâtea cazuri de-acest gen, inimi de piatră,
Nu-s mame, sunt ființe, cu mintea înghețată,
Ce dau naștere unor copii care n-au vină,
Ca mâna destinului lor a fost una meschină!
Refren x 4
Sensul versurilor
Piesa denunță avortul și abandonul copiilor nedoriți, evidențiind suferința și nedreptatea la care sunt supuși acești copii. Versurile exprimă revoltă față de mamele care comit astfel de acte și compasiune pentru victime.