Narcotic – La Răscruce de Rânduri

Nu-mi arde de ce zic prostii, am dat foc la vorbe goale,
Iese fum din pragul morții când vă vând parale,
Îngreunesc icoane pictate-n stilul prostirii,
Și-ndrept ținta nesfințită spre ușa din dos a mănăstirii,
Au dispărut martirii răsculați împotriva firii,
Sustrasă dintr-un capitol al ocrotirii-ngrozirii,
Nu fac pe plac pe fund de lac celor zidiți în noroi,
Pentru fictiva plăcere de-a fi conducător de boi,
La o zvâcnire de bici, îndepărtez amici,
Ce-au confundat rolul lor cu-acela de complici,
Mă bazez doar pe licurici să-mi lumineze cărări,
C-am de umblat, răzbunat și de scos flăcări pe nări,
Cotidienele perturbări ale bunului risc,
Mă transformă-n vânător de conducător de fisc,
Ar fi multe de spus și nimic de ascuns,
Căi infinite de pătruns în umbra marelui parcurs.
Ref:
S-au lăsat duși de val, mă-ntreb cât de departe-i barca,
Ei conturează sectoru’ ce-și dă seama cu japca,
Oricare-ar fi treaba, și-n orice condiții,
Cei mai temuți dintre demoni se comportă ca sfinții.
La bal mascat achită plata și-a recuperat armata,
Se dezvoltă prin dedesubturi mai ceva ca planta,
Că e asta sau alta, contează cât pentru daltă,
Ce-ți lasă conștiința stearpă dac-ai observat halta,
Asta-i atac cu grămada, avânt de smulge livada,
Te-ncurcă topica de mai sus mai ceva ca ceafa cravata,
De om ce-nghite grenada, pe post de piniada,
Și varsă fluvii de snobism ce-ngrețoșează prelata,
Fă loc să curgă cascada, adică pune-te-n drum,
Că ești așa insignifiant încât oriunde-apari e gol oricum,
Se strâng toți norii de scrum, că de fum nu-ncape vorba,
În cap de crap ce-a fecundat ouă de muscă pe uscat,
S-a depășit demult norma, s-a dezintegrat forma,
De prea mulți ani încoace nu se stârnește decât vomă,
Că masa-i carne de tun, un fel de viermi de tutun,
Nu de mătase să mă lase veneratori de mic dejun.