Uneori stau și mă gândesc
Doamne,
Nu știu cum să-ți mulțumesc
Cum,
Să-ți mulțumesc pentru tot ce-ai făcut,
Mi-ai dat curaj să devin cine acum sunt,
M-ai întărit: „Fată, mergi înainte,
O să ai parte și de fapte, nu doar de cuvinte,
Orice-ar fi, voi fi aici mereu,
Știi bine, te poți baza, ai sprijinul meu!”
Mi-ai dat, Doamne, tot ce-i mai frumos, nu se putea,
Mi-ai dat speranță să trăiesc
Și-o trăiesc prin ea.
Mi-a fost alături zile bune și nopți grele,
Când plângeam din despărțiri sau bârfe rele,
De mici copii, ea mereu mă apăra,
Acum că-i mare, e ca și mama mea,
Ma alintă, mă răsfață cât se poate
Și plâng și dorm, să mă trezesc la realitate.
Cazi, te ridici, tot ce-ți zici e răbdare,
Plângi, te distrugi, vrei să fugi și te doare
Dai tot ce ai și ce n-ai,
Totuși pare
Că nu te descurci să le pui lumea la picioare.
Acum văd, a venit și rândul meu
Să am grijă de ea așa cum a făcut ea mereu
Și nu pot, Doamne, mâinile-mi sunt legate
Cum pot să fac să o trezesc la realitate?
Să pot să spun că viața nu e nedreaptă,
Să uite tot ce-a fost, că-i fată deșteaptă,
Că merită tot ce e mai bun,
Trecutul e trecut, viitorul contează acum.
Dacă aș putea, i-aș da parte din mine
Vreau să o văd zâmbind, urlând de fericire
Să spună că putem să o luăm de la capăt
Să dau peste amintiri așa, doar în treacăt
Astăzi cazi, te ridici, mâine-ți trece
Îți amintesc că unde-s doi, puterea crește
Că împreună trecem peste tot,
Că o prietenie trece și prin foc.
Cazi, te ridici, tot ce-ți zici e răbdare,
Plângi, te distrugi, vrei să fugi și te doare
Dai tot ce ai și ce n-ai,
Totuși pare
Că nu te descurci să le pui lumea la picioare
Sensul versurilor
Cântecul este o odă adusă unei prietene dragi, exprimând recunoștința profundă pentru sprijinul necondiționat oferit de-a lungul timpului. Vorbitorul își dorește să poată întoarce favoarea și să o ajute pe prietena sa să depășească momentele dificile, amintindu-i de puterea lor de a înfrunta orice împreună.