Nane – Aripi

Tu simți vreodată că ai vrea să ai aripi?
Da, c***, totdeauna.
Tu simți vreodată că ai vrea să zbori?
Tot timpul…
Ha, ca eu da…
Și tu… wow… mmm
Aș vrea să pot spune că-mi place aici, dar nu pot.
Chiar mi-aș dori să scap, să plec, să uit de tot,
căci sunt sătul până peste cap de aceleași vești,
aceeași viață monotonă și să nu știi de ce trăiești.
Sătul de gândul de a te resemna că n-ai unde să muncești,
de asemenea sătul de gândul că n-o să reușești.
Se spune că trebuie să te mulțumești cu ceea ce primești
și știi că n-ai nimic și doare că trebuie să te obișnuiești.
Vezi… e greu că nu lucrezi, da’ trebuie să plătești
fiecare zi care doar teoretic o trăiești.
E greu când îți repeți în gând: „Capul sus, trebuie să zâmbești!”
Și subconștientul îmi dictează: „Când plângi, să nu te mai oprești!”
Știi ceva, deja nu mai e vorba de băieție,
când le ai pe ale tale pe cap,
nu-ți mai arde de vreo prostie.
Ascultă, frate, chiar nu-i nicio șmecherie,
ești hotărât să scapi de sărăcie, dar te duci spre pușcărie.
O să-mi reprezint orașul oriunde o să mă duc
și o să zic mândru că-s de aici oriunde o să ajung.
Da, pe bune, vreau să las în urmă viața asta de c***t
și chiar dacă o să dau greș, voi ști că am încercat.
Mi-aș tatua niște aripi pe spate să știu că pot să zbor
și decât să mor de foame, prefer să mor de dor,
că nu-i ușor să știi că locul ăsta n-are viitor.
Voi reuși să plec sau o să încerc până mor.
Necondiționat de acest loc, sunt hotărât să scap,
timpul e așa scurt și am atâtea pe cap.
Îmi place aia, mi-aș dori una din aia și una din aia,
nu plouă cu bani, dar continuăm să așteptăm ploaia.
Ne cad stropi de ploaie pe față cum cad rimele pe beat,
e cum zice Mafia: „O poveste fără sfârșit”.
M-am trezit și mi-aș fi dorit să fie doar un coșmar,
dar realizez că e realitatea și o fac involuntar.
Obișnuiam să râd de cei care pleacă la facultate,
am zis că nu-i de mine, dar m-am gândit mai bine, frate.
Am încercat tot ce se poate și-am tras o concluzie:
viața asta în afara legii e doar o iluzie.
Nici cui nu-i place facultatea, fie sfânt sau borfaș,
dar toți se duc să scape de foamea din oraș.
Asta-i un mesaj dedicat puștilor golani din cartier,
alegeți libertatea sau alegeți gratiile de fier!
O să-mi reprezint orașul oriunde o să mă duc
și o să zic mândru că-s de aici oriunde o să ajung.
Da, pe bune, vreau să las în urmă viața asta de c***t
și chiar dacă o să dau greș, voi ști că am încercat.
Mi-aș tatua niște aripi pe spate să știu că pot să zbor
și decât să mor de foame, prefer să mor de dor,
că nu-i ușor să știi că locul ăsta n-are viitor.
Voi reuși să plec sau o să încerc până mor.
Sunt sătul ca de dracu’ de frigiderul ăsta gol,
unde în loc să găsesc ciocolată, găsesc doar staniol.
Câteodată e scos din priză, deși nu e defect,
dar pentru că aerul din el nu trebuie să consume curent.
E grea viața aici și prea mulți oameni trăiesc așa,
pur și simplu vrei mai mult decât oferă Orșova.
Poate tu, ca simplu ascultător, râzi de mine, frate,
dar cei de aici bagă versuri la suflet și-mi dau dreptate,
că până și primarul Orșovei ne-a m***t,
în loc să ne ajute cumva, a investit bani într-un zid.
Ce p***a mea să știe el dacă nu trăiește aici?
El își produce banul, în rest îl doare-n carici.
Sunt sătul să-i văd m***a-n nu știu ce mașină,
în timp ce altul vrea să-și facă pâine, dar n-are făină.
Am tot sperat că se va schimba, dar n-are cum,
asteptăm momentul plecării, dar a venit acum.
O să-mi reprezint orașul oriunde o să mă duc
și o să zic mândru că-s de aici oriunde o să ajung.
Da, pe bune, vreau să las în urmă viața asta de c***t
și chiar dacă o să dau greș, voi ști că am încercat.
Mi-aș tatua niște aripi pe spate să știu că pot să zbor
și decât să mor de foame, prefer să mor de dor,
că nu-i ușor să știi că locul ăsta n-are viitor.
Voi reuși să plec sau o să încerc până mor.