Nane feat Istorie – Istorie

Durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau a mâncării, ci mai degrabă din cauza evenimentelor ce aveau să se întâmple în ziua aceea. Astăzi trebuia să încheie o relație ce dura de 2 ani de zile și chiar considera că a rămas târziu. Trebuia să se termine.
– „Nu vreau să o nedreptățesc nici pe ea. Nu sunt eu unic în lumea asta. Nu sunt nici prea frumos, nici prea deștept, dar am făcut tot ce îmi stătea în puteri ca totul să fie bine. Să nu se termine.”
Tânărul simțea că durerea de stomac se accentuează. Simțea că se sufocă. S-a îmbrăcat repede și a ieșit. Nu a lăsat-o niciodată să aștepte până acum și nu putea să o facă nici de data asta. Era o zi ploioasă de aprilie. În câteva minute a ajuns la locul întâlnirii, ca de obicei ajunsese primul. După câteva minute o vede apropiindu-se pe iubita lui. Se hotărăsc să meargă la un café. -„Mi-e frig”, zise fata. De fapt, acesta a fost singurul cuvânt rostit până ce au ajuns la café. -„Vrei să-mi zici ceva?”, zise fata uitându-se în ochii lui. „Da”, zise el. Fata devenise curioasă. „Păi, zi-mi odată ce mai stai!”, spuse ea iritată. Tânărul oftă și o întrebă: „Până unde crezi că va merge asta? Sau mai bine zis, crezi că suntem o pereche potrivită?” -„De ce simți nevoia să mă întrebi asta?”, zise ea. – „Draga mea, îți amintești că te-am sunat acum câteva zile? Cred că era în jur de 11 noaptea.”- „Îmi amintesc”, zise ea. Și tânărul, fără să mai aștepte ca ea să răspundă, continuă: „În noaptea aia mă gândeam la tine, ca de obicei. Îți scrisesem o poezie și am vrut să ți-o spun la telefon, când te-am sunat nici nu m-ai lăsat să ți-o spun. Mi-ai spus că „ce! nu am altă treabă decât să te sun la ora aia??”. În momentul acela m-am simțit ca un boxer care primește câțiva pumni în cap și cade jos, dar doar am tăcut, mi-am cerut scuze și am închis telefonul. Și am mai avut multe certuri asemănătoare cu asta. Și mai ții minte când m-am îmbolnăvit și Cristina mi-a zis că sunt foarte norocos că tu o să ai grijă de mine. Și tu i-ai zis: „nu am altă treabă? Dar ce, eu sunt infirmieră? El nu are mamă?”
Fata zise: „da, dar ce legătură au astea, de ce mi le spui acum?? Știi că așa sunt eu, nu-mi place romantismul. Și în plus, am eu față de infirmieră?”
El îi răspunse râzând: „nu, draga mea, nu ai față de infirmieră și cu inima pe care o porți, chiar de ai vrea nu ai putea fi infirmieră…” Și continuă: „Până acum de câte ori m-ai sunat de dimineață sau noaptea târziu ca să îmi spui cuvinte de dragoste? De câte ori mi-ai trimis un mesaj pe telefon? Poate că nu îți place romantismul, dar nu-ți place nici să-i faci fericiți pe oamenii care te iubesc? Pe când eu, mai presus de tine, îmi place să-i fac fericiți pe cei din jurul meu. De când suntem împreună mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine, știi. Noi doi suntem ca albul și negrul”. Fata înțelesese deja: „Adică vrei să fiu poetă?”
Tânărul zâmbi gândindu-se ce hotărâre bună a luat despărțindu-se de ea. „Nu, draga mea, nu vreau să fii poetă. Chiar dacă ai vrea nu ai putea, dar noi trebuie să ne despărțim. Cred că ar fi mai bine pentru amândoi”. Tânăra a înlemnit. „Dar eu te iubesc și credeam că mă iubești și tu…”
Tânărul oftă: „Nu, draga mea, tu doar credeai că mă iubești. Dacă mă iubeai, acum nu discutam lucrurile acestea…”
Fetei îi dăduseră lacrimile. Tânărul scoase o batistă și i-o întinse fetei. „Bine… așa să fie! Sper că nu mă lași pentru alta!”
Tânărul: „Cum poți să crezi asta? Până acum nu a existat altă fată pentru mine și nici nu va exista alta o perioadă lungă de timp”. Și cei doi tineri, care s-au așezat la masă fiind iubiți, acum stăteau ca doi străini. După câteva momente de liniște, tânăra zise: „Cred că ar fi mai bine să plecăm”. Tânărul spuse că el vrea să mai rămână un pic singur și se mai îmbrățișară o dată înainte de a se despărți pentru totdeauna. Când fata s-a depărtat, tânărul începu să tremure, deși ploaia se oprise de mult. Începu să se roage încet: „Doamne, dă-mi putere…”
Și-a amintit de prieteni. De ce îi spuseseră ei, că nu se potrivesc, că au caractere diferite. Dar a făcut alegerea bună. Orele au trecut. Și locul soarelui și al ploii l-au luat stelele. Nu-i zise nimic mamei lui care l-a întâmpinat la ușă și se duse direct în camera lui. Clipele treceau greu și el încă se mai gândea la momentul despărțirii, dar a doua zi trebuia să se scoale devreme să plece la muncă. Și a ațipit. Se trezi la ora 7. Tocmai când să iasă din casă se uită la telefonul mobil și văzu că are 10 apeluri nepreluate și un mesaj nou. Nu auzise telefonul pentru că era foarte obosit. Se uită la mesaj și văzu că venise de la „Suflețel” – astfel o alinta el pe iubita lui. „Am învățat să iubesc tot ce era al meu. Dar am putut să trăiesc și fără ce nu aveam. Numai fără tine nu pot să trăiesc. Îți jur, dragul meu, doar pe tine te-am iubit și voi muri iubindu-te pe tine… Adio, dragostea mea!”
Tânărul s-a mirat. Era pentru prima dată când ea îi trimitea un mesaj. S-a uitat la ce oră a fost trimis mesajul și a văzut că fusese trimis la ora 05:00. Începu să râdă în hohote… nu se aștepta la așa ceva… fusese luat prin surprindere… formă repede numărul ei, dar a răspuns o voce străină: „Aș putea să vorbesc cu Cristina?” Persoana care a răspuns izbucni în plâns: „Eu sunt mama ei… fetița mea s-a sinucis aseară! A tot sunat pe cineva toată noaptea… când am văzut dimineața că lumina din camera ei este încă aprinsă am intrat, dar fetița mea se spânzurase!!”
Tânărul simți că totul în jurul lui se prăbușește.
– După câteva luni… –
2 medici vorbesc: Unul întreabă de starea de sănătate a unui dintre bolnavi: băiatul ăla… mi l-au adus acum 3 luni. O fată s-a sinucis din cauza lui. Și din ziua aia nu-și lasă din mână telefonul mobil și tot trimite mesaje. Acum câteva zile am fost curios și i-am luat noaptea telefonul din mână să mă uit la număr, dar numărul ăla e anulat de 3 luni. Am găsit ultimul mesaj care îi venise: „Am învățat să iubesc tot ce era al meu. Dar am putut să trăiesc și fără ce nu aveam. Numai fără tine nu pot să trăiesc. Îți jur, dragul meu, doar pe tine te-am iubit și voi muri iubindu-te pe tine… Adio, dragostea mea!”