Strofa 1:
Scoate-mă din cartier,
Da’ nu din mine cartieru’.
E super puterea mea,
Zdreanță, mi-e flerul.
Știi că am vrăjeală dulce ca eclerul
Și gheața aia, gheață,
Zici că vine gerul.
Zi-i lu’ ma-ta că o arzi în golănie,
Cu mine și 8 tovarăși din copilărie.
Și zi-i lu’ ma-ta și că fumăm unde vrem, bro.
Bagă-ne în casă și ți-o facem și pe a lemn.
Asta nu e treaba rulat pe șustache,
Asta e treaba să fii chill ca Eustache.
Zi curaj că rulez cu un anturaj,
Pe cursa lungă se pișă pe orice kilometraj.
Atât de lin, hai cu o bagaboantă,
Atât de lin încât trăiesc numai o dată.
Și dacă mă vezi, coardo, nu mă întreba c***t,
Încerci să afli ceva ce nu e de aflat (yaa).
(te-am văzut rulai ceva, ce rulai?).
Refren:
Ce ai, fa, nu vezi că beau ceai?
(turnai ceva peste ceva, ce mixai?).
Ce ai, fa, nu vezi că beau ceai?
(ochii tăi sunt roșii, tu ești cumva high?).
Ce ai, fa, nu vezi că beau ceai?
(o piesă ca în 2008 când ne mai dai?).
Ce ai, fa, nu vezi că beau ceai?
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de relaxare și detașare, petrecută în cartier, alături de prieteni. Protagonistul își trăiește viața liniștit, refuzând să se lase perturbat de întrebările curioșilor.