Strofa 1:
Sigur nu-i așa pe dedesubt,
Nu-i cum vrea să fie,
Cere-i albumul de amintiri și privește o fotografie,
De exemplu, când era în al șaptelea an din viață,
Nu-l vedeai trist în fiecare poză trecând în ceață,
Zâmbea fals în poze și avea zâmbetul forțat,
Și nimeni nu știe de ce zâmbea fals, cu adevărat.
Poza-i făcută pe vremea când stătea în orfelinat,
Primea de mâncat cu porția și zilnic era molestat,
N-a spus nimănui.
Aștepta în tăcere să fie înfiat,
A venit și ziua aia în care s-a bucurat că a scăpat,
Vedea totul roz, a zis că visul urât s-a terminat,
Acum avea camera lui și dormea singur în pat,
Gata coșmarul… Nu!
Total eronat,
Era respins de ceilalți copii,
Ca un CD stricat,
Din prima zi etichetat orfan sau copil înfiat,
A realizat c-ar vrea înapoi la orfelinat, de fapt.
Refren:
Nimeni nu-l ascultă
Și nimeni nu-l bagă-n seamă,
Nimeni nu-l încurajează atunci când îi e teamă,
Nimeni nu-ntreabă de el
Și nimănui nu-i pasă
Dacă e-n camera lui sau a fugit de-acasă?
Ar vrea cu orice preț să-și intimideze adversarul,
Îmbrăcându-se larg, înjurând și aruncând cu zarul,
Da’ pe cine prostește el?
Lumea știe cum e, de fapt!
Doar un puștan teribilist, confuz și speriat.
Strofa 2:
A trecut vremea, a-mplinit 12 ani,
Ce bucurie!
Pe dracu’! Ăsta nu-i mediul în care ar vrea el să fie.
E ziua lui, stă într-un cartier destul de sărăcăcios,
Nici un la mulți ani aici,
Nimeni nu-i vorbește frumos!
Mergând spre magazin să-și cumpere de mâncare,
Să cheltuie banii primiți de la tacsu’ de aniversare,
Trece pe lângă scări de bloc unde se-adună golanii,
Care-au pus ochii pe ei și vor să-i fure banii,
Cu privirea-n față și pași mărunți,
E convins c-o să scape,
Dar golanii sunt geană pe el și gata să-l scape,
Mărește pasul și aruncă o privire-n spate speriat,
Seamănă cu-nceputul unei bătăi primite-n orfelinat,
I-au spart gura și sângerând a scos banii din buzunar,
Orfelinatul i se părea greu,
Dar strada, un coșmar:
De ziua lui, bătut și cu banii furați,
A jurat că banii lui vor fi recuperați!
REFREN:–
Ce schimbare, a crescut!
Ia uite cât s-a făcut,
Mă, nu mai e băiatul pe care-l știai de mult,
Nu mai salută cu „ceao”,
Acum pune pumnul în piept!
Ia o gură de aer în plămâni și spune: RESPECT!
E schimbat: de la blugi de pe piață și căciuli cu moț,
A trecut la blugi cu turu-n pământ,
Ce-atârnă sub chiloți,
Dar degeaba, hainele lui largi nu sperie pe nimeni
Și ia și capace când imită gangsetrii din filme,
Nu-i bine deloc,
Speră să se schimbe când o să crească,
Are cuțitul la el, da’ îi e frică să îl folosească,
Nu s-a schimbat,
Dacă te uiți atent e tot același,
În oglindă se crede dur, dar pe stradă e doar un laș,
De când se știe a stat pe lângă derbedei,
Deși n-a fost niciodată unul dintre ei,
Acum știe că nu mai e vis când zilnic se umilește,
Zilnic primește lovituri,
Dar nu se mai trezește!!
REFREN:–
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui copil abuzat în orfelinat și ulterior respins de societate. El încearcă să-și ascundă vulnerabilitatea prin comportamente agresive, dar rămâne un suflet rănit și singur.