Versuri: George Țărnea Muzica: Marcel Dragomir.
La început de veac pe splai
Un păfuit tramvai cu cai
Mergea-n viteză de galop
Dar n-avea stație și nici un stop
Hop! Hop! Hop!.
S-a vorbit atunci de el
Ca despre lucrul cel mai cel
Deci e firesc, la rândul meu,
Cu un metrou să mă mândresc și eu.
Refren: Trenul galben, fără cai
Nu-i nici birje, nici tramvai
Dar mă poartă-n zbor mai repede ca vântul
Nici n-apuc să-l văd că vai!
Trenul galben fără cai
A pornit ușor și l-a înghițit pământul
Cu pestrițul său alai
Trenul galben fără cai
Zboară unde-aș vrea să mă poarte gândul
Cer senin sau vreme rea
El din zori la prima stea
Face parte zi de zi din viața mea.
Sensul versurilor
Cântecul evocă nostalgia pentru trecut, comparând un tramvai vechi cu un metrou modern. Metaforic, trenul galben reprezintă o călătorie rapidă și imaginară, o evadare din realitate.
