Nane – A Trecut

(Se spune că hip-hop-ul e vocea poporului, eu nu ştiu ca oamenii simpli să aibă bani sau maşini scumpe. Tu aşa ştii?)
O nouă dimineaţă, posibil ultima din viaţă,
C-atâtea boli în spate-i fac să-şi vadă moartea-n faţă.
Medicamente scumpe, pensia aşa modestă,
Nu-i de mirare că au o viaţă pe care-o detestă.
Şi nimeni nu contestă, faptu’ că-i mare necaz,
Să fii bătrân, bolnav şi să ţi se vorbească-n nas.
În farmacii, în pieţe, la cozi, în alimentare,
Doar pentru faptul că ai riduri şi haine murdare.
Culmea, e că niciunul dintre ei nu-şi imagina,
În tinereţea sa, ce însemnă bătrâneţea.
Copii vin în vizită rar, nepoţii şi mai rar,
Grija lor de poveştile tale, acu’ sunt mari.
S-au schimbat cam multe după 1989,
Vechea şcoală a lu’ Nicu,
N-o înţelege pe cea nouă.
Şi mi se rupe sufletu’ când îi văd, să mor!
Bruscaţi de nemernici, sunt lipsiţi de ajutor!

Refren:
Sunt bolnavi, sunt săraci, le e dor de copii.
Le văd ochii înlăcrimaţi, şi car zi de zi,
Medicamentele-s pe bani (bani)
Mâncarea costă bani (Bani!)
Copii vin în vizită odată-n an.
Fără sprijin îşi duc ultimele zile,
Învăţaţi să trăiască din pensiile lor umile.
Au avut, au pierdut, mor de drag să-i ascult.
Frumoasă tinereţe, dar a trecut!

Cunosc o bătrână, e mereu cu flori în mână,
Ce vinde într-o lună, cheltuie într-o săptămână.
Am avut un şoc imens, am crezut-o cerşetoare,
Da’ nu-mi vroia banii dacă nu-i luam şi eu o floare.
Mi-a zis: -Copile, tu nu ştii cum mă pot simţi, trăind cu ruşinea de a fi cerşetoare zi de zi.
Lasă-mă să-ţi dau un buchet de flori în schimb, nu vreau bani degeaba, am muncit atâta timp.
Şi-o cred pe cuvânt, anii au zburat ca frunzele-n vânt,
Fii sigur, în locul ei şi eu m-aş trezi plângând.
Când aş fi trăit decent, şi cu bune şi cu rele,
Iar revoluţia să fie ţeapa vieţii mele.
Ştii, noi vorbim de Ceauşescu şi îl dăm dracului (Dă-l dracului!)
Dar vorbim degeaba, n-am trăit în vremea lui.
Mă abţin, măcar puţin, îi ascult şi pe ei şi pe voi,
Dar dacă era mai rău de ce îl vor înapoi?

Refren:
Sunt bolnavi, sunt săraci, le e dor de copii.
Le văd ochii înlăcrimaţi, şi car zi de zi,
Medicamentele-s pe bani (bani)
Mâncarea costă bani (Bani!)
Copii vin în vizită odată-n an.
Fără sprijin îşi duc ultimele zile,
Învăţaţi să trăiască din pensiile lor umile.
Au avut, au pierdut, mor de drag să-i ascult.
Frumoasă tinereţe, dar a trecut!

Aş ruga pe cineva, să-mi explice cum stă treaba,
Cu toţi oamenii ăştia care au muncit degeaba.
Cum se face c-au produs zeci de ani pentru stat,
Iar la bătrâneţe să aştepte o pensie de căcat.
Cum e cu cei care au fost deportaţi în Bărăgan?
Sunt scutiţi de două milioane amărâte pe an.
Nu plătesc impozit, ar fi fost şi culmea,
Când s-au trezit fără nimic li s-a prăbuşit lumea.
Mor pe voi când vă aud, de-abia acu’ de criză,
În timp ce pentru bătrâni deja-i ultima repriză.
S-au tot luptat cu ea de la revoluţie-ncoace,
Bun venit în lumea lor fără de linişte şi pace.
Dacă vreodată te-ai întrebat, de ce nu îţi cer,
Să ştii că se gândesc că n-ai nici tu-n frigider.
E literă de lege, o ştiu şi ei, o ştii şi tu,
Dacă ai le dai, dacă nu, nu!

Refren:
Sunt bolnavi, sunt săraci, le e dor de copii.
Le văd ochii înlăcrimaţi, şi car zi de zi,
Medicamentele-s pe bani (bani)
Mâncarea costă bani (Bani!)
Copii vin în vizită odată-n an.
Fără sprijin îşi duc ultimele zile,
Învăţaţi să trăiască din pensiile lor umile.
Au avut, au pierdut, mor de drag să-i ascult.
Frumoasă tinereţe, dar a trecut!