Eu horesc câte-un picuț, mai dorule, dorule
Ei și ce că n-am drăguț, mai dorule, dor (x2)
Că pe care i-am avut, mai dorule, dorule
Pe toți i-am dat împrumut, mai dorule, dor.
Strigă oamenii din sat, mai dorule, dorule
Că-mi dor de măritat, mai dorule, dor (x2)
Cum focu nu mi-ar fi dor, mai dorule, dorule
Că n-am gard p-ângă ocol, mai dorule, dor.
Mă iubesc feciorii toți, mai dorule, dorule
Și-mi-i mintea-n șepte părți, mai dorule, dor (x2)
Mulți feciori îmi șed în poartă, mai dorule, dorule
Da eu nu mă dau nici moartă, mai dorule, dor.
Gheorghe de peste ulița, mai dorule, dorule
Șede seara la portița, mai dorule, dor (x2)
Nu știu Doamne cum aș face, mai dorule, dorule
Să trec ulița dincoace, mai dorule, dor.
Gheorghe-i tare blestemat, mai dorule, dorule
Nu gândea la însurat, mai dorule, dor (x2)
Și atâta-i de mare câine, mai dorule, dorule
Că nici clopu nu-i stă bine, mai dorule, dor
Că-i pe vârful capului, mai dorule, dorule
Și el îi dat dracului.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată de la țară, curtată de mulți feciori, dar care are ochi doar pentru Gheorghe, un băiat blestemat care nu se gândește la însurătoare. Versurile sunt pline de umor și autoironie.