Să nu plângi, iubirea mea!
Soarta a vrut să fie așa.
Adio, nu mă uita!
Viața mea…
Inima, sufletul, viața mea
Nu își mai găsesc liniștea.
Noaptea cerul îl privesc
Și la tine mă gândesc.
Lacrimi cad la despărțire,
Mâine voi fi amintire.
Stau și plâng pe malul mării,
Blestem clipa despărțirii.
De ce soarta a vrut așa?
Să ne distrugă fericirea?
Inima, sufletul, viața mea
Nu își mai găsesc liniștea,
Noaptea cerul îl privesc,
Și la tine mă gândesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unei despărțiri. Naratorul își ia adio de la persoana iubită, blestemând soarta și amintindu-și de momentele fericite.