Neli – Intro (Sincer)

După câteva secole de gândire materialistă,
Gândirea materialistă își atinsese aproape limitele
Și se simțea nevoia unei respiritualizări.
Este foarte greu să înțelegi de ce unui om
Dumnezeu îi hărăzește de la început o viață
De mizerie, de stricăciune și de hoție sau crimă,
Iar altuia îi dăruiește o viață într-o familie
Bine situată social și economic,
Care chiar dacă nu face niciun rău,
Nu face nici ceva bine,
Trăiește o viață foarte monotonă fără să aibă de suferit.
Înainte de toate, îți urez bun venit!
Ce urmează să asculți e cine am devenit.
Am de gând să fiu sincer și dacă o să mint,
Toată viața mea am greșit…
Am iubit, am rănit, am mâhnit, am mințit,
Am țintit, am lovit, am umilit, am gândit,
N-am gândit când am vorbit, m-am tâmpit,
M-am sucit să nu par un nimic.
Am vrut să oftic, m-am zbătut să obțin,
Să înving, să dețin, să mă afirm,
Cel mai bun să devin…
Am fost plin de venin, devenind un meschin,
Aveam cel mai prost film…
Asta până când a apărut el, îl cheamă Neli,
Trăiește în mine, eu sunt Daniel,
Mulțumită lui am devenit un „noi”,
Da’ foarte rar ne auzi vorbind pe amândoi.
Am deschis ochii, am zis c-o să facem muzică,
N-am ținut cont că mereu cei mai mult zic că…
N-o să reușim, dar știm că totu-i greu,
Degeaba ai lirică, dacă n-ai un leu.
Ce amuzant e când mă uit în spate,
Până ieri mă credeam diferit de fiecare în parte
Și Dumnezeu era acolo mereu,
Mai râdeam de unii când se rugau la el, dar mă rugam și eu…
Nu pot să țin în mine pentru mult timp,
La un moment dat, îmi vars sufletul, pierd, câștig…
Fumul ăsta e peste tot după ce-l aprind,
Dar continui s-o fac pentru că așa simt!
Așa a fost să fie, asta mi-am dorit,
Nu văd alt viitor în mine, acum, decât pe beat.
Nu m-am oprit niciodată să spun ce simt,
La momentul potrivit, sunt cel mai „ok” prajit.
Cât m-am zbătut, cât am luptat,
Cât am putut să scriu, pe unde am fost,
Câte am făcut și câte am vrut să știu,
Nu știi tu… vezi doar ce vrei,
Da’ habar n-ai cum te vezi prin ochii mei.
Nu știi tu în câte seri spuneam că n-o mai fac „neam”,
Și a doua zi când mă trezeam, uitam ce-mi promiteam.
Am înnebunit, așa credeam…
Oricum, cei de lângă mine nu știau ce gândeam.
A mai trecut timp și mi-am luat-o în cap că-s cel mai tare,
Umpleam orice peisaj cu cea mai tare culoare,
Mergeam la petreceri, cu verde în buzunare,
Stăteam în anturaj, mândrii că nu bagam legale.
Nu-mi trebuia iubire, nu-i găseam rostul,
Ma mândream la toate p***e că de-acum sunt fostu’.
Viața-i importantă, trebuie să-i cunoști costul,
Asta-i pentru zilele când mă îmbătam ca prostu’,
Îmi faceam datorii fără să le văd rostul
Și înainte să adorm spuneam mereu „Tatăl nostru”.
Mai vor să am lacrimi, din când în când,
Da’ nu vroiam să par o victimă și am devenit flămând,
Dornic de putere, nu mă comparam cu nimeni,
Uitam de mine, nu aveam respect de sine,
Ascultam „Lil Wayne – A millie”…
Eram atât de prost, uitam de familie,
În timp ce ei duceau mii de lupte,
Bunicii mei vor să rămână în viață doar ca să mă ajute.
Eram atât de fraier, da’ acum nu-mi pasă,
Mama a muncit toată viața și tot n-are propria casă,
Iar tatăl meu ne-a pierdut de la șefraj,
Nu a fost așa bărbat și a fugit ca un laș.
Drept urmare, am devenit un artist
Și mă doare că adevărul sincer pare atât de trist.
Normal că-s mândru că mă ascultați la fața locului,
Acum un an ascultam Dragonu’ în scara blocului.
Am început s-o fac și eu, ce beton,
Fumam și dădeam off the dome pe beaturi din telefon,
Apoi m-am înscris la battle…
Unde toți râdeau de mine că nu am haine de rapper,
Tremuram de emoții, dar păream încrezător,
„O să-i bat sau n-o să-i bat?”, ce conflict interior!
Am știut apoi ce tre’ să fac pe urmă,
Mi-am găsit viața pe scenă când am dat prima dumă.
N-am cum să uit cum am plecat de acolo cu mândrie,
Că m-am calificat și am plâns de fericire.
Să vorbim un pic despre hip-hop-ul românesc?
Nu, nu se fac cunoscuți oamenii așa cum mi-ar plăcea mie să se facă.
Nu, nu își pun destul suflet, nu pun destul în ceea ce fac.
Că fac foarte lejer, o să apară iar d-ăștia de genu’:
„Cumpărați popcorn-ul hip-hop sau… chips-uri hip-hop!”
Da… noi suntem aici să spunem
Și e un pic jenant, e o cultură pe care noi am împrumutat-o
De peste ocean, acum vreo 20 de ani aproape și nu vrem să ne lepădăm
Și… era nevoie de un exemplu.