Mă plimb pe la scări, să văd cine mai dă pe-afară
Constat cu tristețe că nu mai trăim în perioada anterioară
Și când îți spun de-astea, nu pot rămâne selectiv
Chiar dacă nu m-am născut aici, 27 rămâne cartierul meu nativ
Încă mi-e dor de fotbalul practicat în parcări
Și cum loveam mașinile dintr-un gol și 4 ratări
Strada Siderurgiștilor, că acolo cu băieții și prietenii-am crescut
Și dădeam în fiecare zi o raită printre blocuri, ca să-i salut
Că primul joint l-am fumat pe ascuns prin cartiere străine
Înfășoară iarba în foițe veline, lasă fumul afară, nu-l mai reține
Când făceam chetă să luăm băutură din magazine
Acum îi văd pe frații mei muncind ca sclavii pe meleaguri străine
Nu mă lua de vedetă, când îți pot fi reper
Nu vreau decât să rămân legendă pentru al meu cartier
Că acolo am învățat când să vorbesc și când să tac
Pe cine să mă bazez, dacă într-o zi trebuie să mă bat!
27, cartierul unde toți băieții buni, acum sunt golani
Și nu-mi pare rău că stau aici, deja-s 10 ani..
Îmi amintesc cu plăcere, cum urmam cu atenție milițienii
C-am băut într-o seară atât de tare, de-am văzut și marțienii
Cum alergau locatarii după noi, când le băteam mingea la scară
Și mai vreau să trăiesc momentu, pentru ultima oară
Că generația mea a apus și ea în mod prematur..
Tocmai când s-a găsit artist, să-i dea un vârf de contur
Și-acum o ard prin alte cartiere, dacă vreau afară
Las 27-le în urmă, ce realitate amară..
Că acum numai e cine să ducă mai departe vestea
27, Galați, acum știi de unde-mi începe povestea!
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a copilăriei și a vieții de cartier în Galați, sectorul 27. Artistul își amintește cu drag de prieteni, de jocurile copilăriei și de primele experiențe, dar constată cu tristețe că vremurile s-au schimbat și că generația sa a apus.