Am avut bordei în sat
În viață am fost sărac
Am muncit și zi și noapte
Să-i țin pe ai mei aproape
Dar sărac tot sărac
Slugărește la bogat
Iar bogatul m-a bătut
C-am lipsit o zi la plug.
Firar să fii tu de viață
Câteodată ești o hoață
Ma amăgești cu binele
Și îmi otrăvești zilele
Sunt sătul de slugărie
Și-am să merg la haiducie
Că văd bine că pe aici
N-am crezare la nimic.
Ține Doamne codrul verde
Că-n el nimeni nu mă vede
Numai noaptea ies prin sat
La crâșmă și la prădat mai
Să-mi văd copiii sătui mai
Nu la mila orisicui mai taică
Vreau să trăiesc pe pământ
Nu dincolo de mormânt mai.
Trei copii plâng după mine
Vai de ei că mor cu zile
Pasc turma berii
Mor de dorul laptelui
Plânge și nevasta mea
C-am lăsat-o singurea
Taci nevastă nu mai plânge
C-amea inima se frânge.
Firar să fii tu de viață
Câteodată ești o hoață
Ma amăgești cu binele
Și îmi otrăvești zilele
Sunt sătul de slugărie
Și-am să merg la haiducie
Că văd bine că pe aici
N-am crezare la nimic.
Ține Doamne codrul verde
Că-n el nimeni nu mă vede
Numai noaptea ies prin sat
La crâșmă și la prădat mai
Să-mi văd copiii sătui mai
Nu la mila orisicui mai taică
Vreau să trăiesc pe pământ
Nu dincolo de mormânt mai.
Solo
Prima strofă
Sensul versurilor
Un țăran sărac, chinuit de soartă și de abuzurile celor bogați, alege calea haiduciei ca ultimă soluție pentru a-și hrăni familia. El își găsește refugiul în codru și speră să trăiască liber, chiar dacă asta înseamnă să încalce legea. Cântecul exprimă disperarea și dorința de a oferi o viață mai bună copiilor săi.