Alin, Alin, vezi că eu plec,
Ți-am lăsat cheile aici pe masă.
Strofa I:
Te rog eu, loco, am pentru tine o-ntrebare:
În sufletul tău, mai e loc și pentru mine, oare?
Noi am fost ca două flori, într-o mie de culori,
Acum stau și mă gândesc,
Cu ce-am greșit, iar te privesc.
Tu poți să stai și plângi, nici măcar nu mai privești,
Sunt singur pe pat, cu ușa întredeschisă, ce fac?
Refren:
Ai, ai zis că nu pleci (x3)
Ai zis că nu pleci, nu pleci,
Ai zis că nu pleci, pleci,
Nu pleci, nu pleci, nu pleci, nu pleci.
Strofa II:
O suni zilnic cam de zece ori,
Pui mii de scrisori în buchete de flori, wow.
Vin-o-napoi, când mă vezi, tânjesc,
Te iubesc, vai, n-o să mai greșesc.
Fără tine nu mai pot să stau,
Tot ce vrei tu, îți promit c-am să-ți dau.
Wow, fată, te-a cam luat de prost,
Pune-ți o-ntrebare: Ce sunt și ce-am fost?
Tu, nu simți că te-ai îmbolnăvit?
Bei întruna, când te gândești la ea îți tremură mâna.
Dacă te doare, de ce nu spui stop, fault?
De azi îți promit eu că nu te mai caut.
Stai singur și privești în gol,
Din când în când auzi voci pe hol,
Da’ ea nu vine, nu, nu, nu,
De ce nu o ignori și tu?
Refren:
Ai, ai zis că nu pleci (x3)
Ai zis că nu pleci, nu pleci,
Ai zis că nu pleci, pleci,
Nu pleci, nu pleci, nu pleci, nu pleci.
Ai zis că nu pleci. (x2)
Anii trec și ne leagă amintiri care nu-nseamnă nimic,
Acum nu mă mai ai și-mi arăți că nu m-ai iubit.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și regretul după o despărțire. Protagonistul se confruntă cu amintiri dureroase și realizează că relația nu a fost ceea ce credea, simțindu-se abandonat și neînțeles.