Ieri stăteam cu toții la masă
Și vorbeam cu mama noastră
Spune, măicuța mea
De ce viața-i grea.
Aș vrea să-ți răspund, copile
Dar mi-e tare greu
Nici nu știu ce timpuri vine
Mai copilul meu.
Cât ai fost mic te-am scăpat
La necaz nu te-am lăsat
Te-am scăpat de chin și greu
Copilașul meu.
Dar când te-ai făcut mai mare
Mai copilul meu
Te-ai lovit de supărare
Suflețelul meu.
Ți-aș da, maică, dar nu pot
Să-ți dau soartă și noroc
Ți-aș da și inima mea
Să n-ai viața grea.
Soarta nu-i nici de la Domnu’
Mai copilul meu
E și cum și-o face omu’
Suflețelul meu
Că-ți dă Dumnezeu în dar
Mai copilul meu
Dar nu-ți bagă-n buzunar
Suflețelul meu
Sensul versurilor
O mamă își consolează fiul/fiica, explicându-i că viața este grea și că soarta nu este doar dată de Dumnezeu, ci și modelată de propriile acțiuni. Ea își exprimă dorința de a-i lua suferința, dar recunoaște că nu poate controla soarta.