Te caut cu iarna, te caut de mult
Iar frigul din mine, mă face să-ascult
Pașii tăi ce poate nu se mai aud
Și urma lor ce s-a pierdut.
Te caut cu toamna, te caut târziu
Cu frunzele moarte de viață și știu
Că ploaia ce-mi aduci e o lacrimă din cer
Și nu mai vreau decât să sper.
O iubire albă fără de sfârșit
Poartă visul nostru infinit
O iubire albă toată viața mea
Ți-o dăruiesc cu flori de nea.
Era primăvara și vara era
Și noapte de noapte, erai ziua mea
Ne iubeam în patul nins de trandafiri
Și căutam în priviri.
O iubire albă fără de sfârșit
Poartă visul nostru infinit
O iubire albă toată viața mea
Ți-o dăruiesc cu flori de nea x2.
Am putea s-o pierdem
Nu e ușor..
Știu e greu, să păstrăm.
O iubire albă fără de sfârșit
Poartă visul nostru infinit
O iubire albă toată viața mea
Ți-o dăruiesc cu flori de nea x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă căutarea unei iubiri pierdute, amintindu-și de momentele frumoase petrecute împreună. Vorbitorul își exprimă dorința de a regăsi acea iubire, chiar dacă timpul a trecut și sentimentele s-au răcit, păstrând speranța vie.