Zori de ziuă se revarsă
Și-mi vine bărbatu-acasă,
Vine-acasă obosit,
Doamne, unde-o fi dormit?!
El îmi spune c-a fost beat
Și nu știe unde-a stat,
Dar eu îl cunosc când vine,
Nu mă duce el pe mine.
– Făi nevastă, nu fi rea,
Ce-ai tu cu băutura?
Am băut prea mult azi-noapte,
M-au prins zorile, măi frate!.
Făi nevastă, făi muiere,
Ce-ai tu cu mândrele mele?
Cu mândrele stau o noapte
Iar cu tine pân’ la moarte,
Chiar dacă lipsesc de-acasă
Tot la tine vin la masă,
Cu mândrele beau o bere,
Cu tine drag la belele.
– Măi bărbate, nu se poate,
Le-ai făcut prea nesărate,
Ce faci tu la tinerețe,
Fac și eu la bătrânețe.
– Hai să nu ne mai certăm,
Mai bine să ne-mpăcăm,
Că cearta nu este bună
Și te duce la ruină!
Sensul versurilor
Piesa descrie o ceartă amuzantă între un bărbat și soția sa, iscată de escapadele bahice și amoroase ale bărbatului. În ciuda infidelității, există o tentativă de împăcare și acceptare a defectelor celuilalt.