Măi bogate, măi bogate,
Cum te-ai ajuns peste noapte,
Din casă-ți făcuși palat
Și-acum de toate-ai uitat,
Ai uitat c-ai fost sărac
Și n-aveai ce pune-n sac,
Și-o duceai de azi pe mâine
Doar c-o ceapă și cu pâine.
Te fălești că ești bogat,
Ai uitat cât ai furat,
La mulți care te-au crezut
Le-ai luat tot ce-ai putut,
Cu vorba și păcăleala
Le-ai luat agoniseala
Și-acuma e vai de ei,
Din casă stau în bordei.
Măi bogate, măi bogate,
Degeaba gândești departe,
Că tu oricât ai lua,
Lumea asta nu-i a ta,
Toate bunurile lumii
Nu pot să le ia doar unii,
Să le țină-nchise-n ladă,
Ăi săraci să nu le vadă,
Să nu uiți vorba-nțeleaptă
Că ce greșești greu se iartă
Și că vine-o bună zi
Când toate se vor plăti.
Sensul versurilor
Piesa critică pe cei care se îmbogățesc rapid uitând de unde au plecat și profitând de alții. Transmite un mesaj despre karma și faptul că faptele rele vor fi plătite.