Trifoi aș cu patru foi,
Te-am căutat în tot locul
Să nu te găsească altul
Și să nu îmi ia norocul,
Acuma când te-am găsit
Te voi ține la fereastră
Ca pe-un dar neprețuit
Ce-a adus iubirea noastră.
Trifoi aș cu patru foi,
Toată lumea mă vorbește
Că tu mi-ai adus noroc,
Și acum mă dușmănește,
Dar nu-i după gura lumii,
Că norocul e al meu
Și nu-i dat cum ar vrea unii,
E-un dar de la Dumnezeu.
Trifoi aș, floare aleasă,
Am doi bobocei în casă,
Ferește-i de griji și greu,
Dă-le din norocul meu,
Ajută-i ca și pe mine,
Dă-le-n viață numai bine,
Ocrotește-i să-nflorească,
Sufletul să-mi încălzească!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă căutarea norocului, găsit într-un trifoi cu patru foi, și dorința de a proteja familia, cerând binecuvântare și noroc pentru copiii săi. De asemenea, subliniază că norocul este un dar divin, nu ceva influențat de opiniile altora.