Foaie verde trei migdale,
Adu caii, Simioane,
Să mi-i curăț la picioare
Să mă duc la Tanța-n vale.
Să mă duc la Tanța mea
Care mi-a fript inima,
Că de doi ani și mai bine
Tanța nu știe de mine.
De erai fată cinstită
Astăzi erai fericită,
Aveai șapte, opt copii
Cu bărbatul cel dintâi.
Tanțo, ești o vagaboandă,
Ai umblat prin țara toată,
Din Argeș la Severin,
Te-ai iubit și cu Dobrin.
Tanțo, Dobrin te fentează
Până golul își marchează
Și te-arunc-afar’ din casă
Cum șutează mingea-n plasă.
Tanțo, lasă-l pe Dobrin
De pe meleagul creștin,
Să-l iubești și să-l iubești
Că-i gâscan de la Pitești.
Tanțo, tot tu ești de vină,
Pe Dudu l-ai dus de mână,
Nu mai dă cu capu-n minge,
Sare și n-o mai atinge.
Iordănescu-i mai deștept,
Tanțo, nu-l mai tragi în piept,
El este un băiat bun
C-are șutul ca din tun.
Tanțo-al dracu e țiganul,
Ai fugit cu Răducanu,
Tanțo, pe unde l-ai dus
C-a luat goluri multe-n plus.
Refren:
Of, of, Tanța mea,
Săruta-ți-aș gurița
Seara și dimineața
Și tu neichii mustața!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă, într-o manieră umoristică, povestea unui bărbat părăsit de Tanța, care a umblat cu diverși fotbaliști. Versurile sunt pline de ironie și regret, dar și de o acceptare amuzată a situației.