Când treci, bade, pe la mine
Pune-ți pălăria bine
Să nu-ți văd ochii și fața
Că de dor mi-e grea viața.
Ce vii, bade, pe-nserat
Să te latre câinii-n sat,
Ce vii, bade, când și când
Să mă vezi de dor plângând,
Că te-aștept seară de seară
La teiul cu frunza rară?!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete față de badea ei. Ea își exprimă suferința și așteptarea, întrebându-se de ce acesta vine atât de rar și o lasă să plângă de dor.