Pentru cel m-a-nvățat
Numai lucruri bune
Îi aduc slavă cântecul,
Îi port al lui nume,
El a fost primul meu dascăl
Meșter la cântat,
De la tatăl meu, om bun,
Multe-am învățat,
Am învățat să doinesc,
Să mă lupt cu viața
Și tot tata m-a-nvățat
Să nu-mi pierd speranța.
Iar acum când a plecat
Pe un drum departe,
În zadar l-aștept să vină,
Dar nu se mai poate,
Am rămas cu dorul lui,
E un dor fierbinte,
Că e dorul cel mai greu,
Dorul de părinte,
De e tânăr sau bătrân
Durerea-i durere,
Dar să-l faci nemuritor
N-ai nicio putere.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și durerea cauzată de pierderea tatălui. Este un omagiu adus figurii paterne, cel care a fost un mentor și un sprijin de-a lungul vieții. Versurile reflectă asupra învățăturilor primite și asupra imposibilității de a învinge moartea.
