Măi bărbate, măi bărbate,
Cum le-ncurcași pe toate,
Ce nevastă-ți mai sunt eu
Ca să te aștept mereu?
Vii acasă doar să mănânci,
La alta pleci să te culci,
Nici nu știi că-n somn vorbești
Și de alta pomenești.
Măi bărbate, măi bărbate,
Mai iubește cât se poate,
Mândrele știu să iubească,
Dar nu vor să te-ngrijească,
Și când anii s-or mai strânge
Doar iubirea nu-ți ajunge,
Când cureaua n-o mai ține
O să te întorci la mine.
Măi bărbate, măi bărbate,
Vino-acasă cât se poate,
Că de nu este de rău,
Vine altu-n locul tău,
De nu vii să dormi în pat
O să-l găsești ocupat,
Las-o naibii de mândruță
C-ai să rămâi de căruță.
Sensul versurilor
O soție își exprimă frustrarea față de infidelitatea soțului ei, prezicând că acesta se va întoarce la ea când tinerețea și atractivitatea lui vor dispărea. Ea îl avertizează că, dacă nu se întoarce acasă, altcineva îi va lua locul.