Foaie verde, foaie lată,
La Ciolpani era o fată,
E Măria sprâncenată,
Bat-o Dumnezeu s-o bată.
– Ieși, Mărie, la portiță
De-i dă lui neica guriță!
– Nu pot, nu pot, neiculiță,
Că afară-i lapoviță!.
Refren:
Of, ce dor, ce chin, ce jale,
Pe la poarta dumitale!
Ce dor, ce chin, ce jale,
Pe la poarta dumitale!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o fată, Măria, refuzând să iasă la poartă la iubitul ei din cauza vremii nefavorabile, exprimând dor și jale. Este o poveste simplă de dragoste cu elemente tradiționale.