Când de flori se scuturau salcâmii
Plecau și băieții la război,
Le duceau buchet de flori în gară,
Fetele se-ntorceau înapoi.
Un băiat cânta cu balalaica,
Fetele s-au strâns în jurul lui,
Iar pe Volga se zărea și barca
Ce venea mereu pe apa dorului.
Eu te-ntreb: – Fetițo, cum te cheamă?
Ea-mi răspunde clar și apăsat:
– Sunt Katiușa cea fără de teamă
Ce-n războiul mare am luptat.
– Multe drumuri am făcut prin lume
Și-am văzut femei în viața mea,
Dar când eu te-am întâlnit pe tine
Ți-am și spus: „Я люблю тебя!”.
Расцветали яблони и груши,
Поплыли туманы над рекой,
Выходила на берег Катюша!
На высокий берег на крутой.
Выходила на берег Катюша!
На высокий берег на крутой.
Vai, ce melodie dulce cântă
Și frumos se-aude-n depărtări,
Ostașu-i la datorie sfântă,
Iar Katiuș-așteaptă sărutări.
– Astăzi cânt, Katiușa, pentru tine
Și la fel îți voi cânta mereu,
Părul blond și ochii tăi albaștri
Au rămas de mult în suflețelul meu.
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri despre război și dragoste, prezentând imaginea unei fete curajoase, Katiușa, și a unui soldat care își exprimă sentimentele. Este un omagiu adus celor care au luptat și au iubit în vremuri grele, plin de dor și speranță.