După deal răsare luna,
De la mândre vii acuma,
Dac-ar ști nevasta ta
Ușa nu ți-ar descuia,
Dar muierea ta-i prostuță
Intri-n cas’ și te desculță
Și-ți curăță hainele
Și-ți blesteamă mândrele.
– Tu muiere, tu muiere,
Mâncu-ți pita mu-mii tele,
Ce ai cu mândrele mele,
Ce ai cu mândrele mele?
Cu mândrele stau o noapte,
Cu tine stau pân’ la moarte,
Cu mândrele stau un ceas,
Cu tine trag la necaz,
Cu mândrele beau o bere,
Cu tine trag la belele.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un bărbat care își compară relația cu soția cu aventurile sale amoroase. El evidențiază contrastele dintre plăcerea efemeră cu amantele și angajamentul pe termen lung, dar plin de necazuri, cu soția.