Câte flori mi-ați dat voi mie
Nu pot crește pe câmpie,
Vă dau și eu cântecul
O dată cu sufletul,
Vă mai dau doi bobocei
Să vă mai cânte și ei.
Oamenilor, pentru mine
Ați fost tot ce am pe lume,
De prin munți, de prin vâlcele
V-am dat cântecele mele,
Am cântat doine străbune
Și dorul mamei bătrâne.
Nu știu cât voi mai trăi
Ca să vă pot mulțumi,
Nu cresc flori în satul meu
Câte-aș vrea să vă dau eu,
Dar câte zile-oi avea
Vă dau flori cu gura mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința profundă față de oamenii care au oferit sprijin și afecțiune. Cântărețul oferă în schimb cântece și promite să continue să dăruiască prin muzică, chiar dacă nu poate oferi daruri materiale.