Tinerețe, nu pleca
De la inimioara mea,
Bătrânețe, poți să pleci,
Eu rămân tânără-n veci,
Că omul cu suflet bun
Niciodată nu-i bătrân.
Când vin supărările
Eu pornesc cântările,
Inima și sufletul
Le-astâmpăr cu cântecul,
Cu cântecul și doina
Eu înveselesc lumea.
Mulți dușmani ar vrea să mor,
Ce rău le-am făcut eu lor?
Eu nu știu decât să cânt,
De când sunt pe-acest pământ
Cânt din toată inima
Pentru că iubesc lumea.
Doru-i buruiană rea,
Vai de cine bea din ea,
Câtă boală e sub soare
Nu-i ca dorul arzătoare,
Că dorul unde se pune
Face inima tăciune.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a păstra tinerețea sufletului în ciuda trecerii timpului. Cântecul este văzut ca un refugiu și o sursă de bucurie, în timp ce dorul este personificat ca o boală grea.