Ai grijă, Doamne, de mine
Că eu vreau să fac doar bine,
Nu mă lăsa singură
Că lumea e tare rea
Când vede că-mi merge bine
Ea se ține scai de mine.
Dă-mi, Doamne, doar gândul bun,
Doar atât cât pot să-ndur,
Că poate și eu greșesc
Și pe alții-i dușmănesc,
Ține-mă pe lângă Tine
Să-i pot plăti doar cu bine.
Omul când îmbătrânește
Nu-i pasă dacă greșește,
Când se-apropie de moarte
Se gândește la păcate,
Crede că-i de tinerel
Nimeni nu este ca el,
Că nimic n-o să-l înfrângă,
Necazul n-o să-l ajungă,
De-abia când îmbătrânește
Omul vede ce slab este,
Tu îi dai, Doamne, speranță
Și asta îl ține-n viață.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată lui Dumnezeu pentru protecție și îndrumare. Vorbitorul își exprimă dorința de a face bine și recunoaște fragilitatea umană, mai ales la bătrânețe, căutând speranță și sprijin divin.