Nu te supăra, bărbate,
Nu te supăra,
Că n-am fost acasă azi-noapte,
Tu știi viața mea,
Nu te supăra, bărbate,
Nu te supăra,
Că din când în când se poate
A întârzia,
Bucură-te, dragul meu,
Că azi am venit
Și n-am făcut niciun rău,
Numai am iubit.
Nu mă mai certa, bărbate,
Nu mă mai certa,
Că te-am ajutat în toate,
Sunt nevasta ta,
Am pierdut și eu o noapte,
Hai că n-o fi foc,
De te uiți urât la mine
Nu mai vin deloc,
Bucură-te, dragul meu,
Sunt nevasta ta,
A ta o să fiu mereu,
Nu a altuia.
Măi bărbate, fii cuminte,
Nu te supăra,
Stai acasă, nu te-aprinde,
Nu mă căuta,
Ți-a venit și ție rândul,
Hai nu mai fi rău,
Câte mi-ai făcut tu mie
Știe Dumnezeu,
Bucură-te, dragul meu,
Că nu te-am lăsat,
Azi femeia nu mai șade
Doar cu un bărbat.
Nu mă blestema, bărbate,
Nu mă blestema,
Zi mersi, n-ai avut parte
De-o nevastă rea,
Că eu sunt ascultătoare
Și nu plec mereu,
Numai când doru-i prea mare
În sufletul meu.
Bucură-te, dragul meu,
Că azi am venit
Și n-am făcut niciun rău,
Numai am iubit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie care își justifică escapadele amoroase față de soțul ei, cerându-i să nu se supere și amintindu-i de propriile sale greșeli. Ea subliniază că, în ciuda acestui fapt, ea rămâne soția lui și că ar trebui să fie recunoscător că nu este o soție rea.