Toate cântecele mele
Eu vi le cânt cu plăcere
Și le cânt cu mare dor
Și la greu, și la ușor,
Am să cânt pân-am să mor
Pe placul oamenilor.
Când ai dat de supărare
Cântul ți-a fost alinare,
Iar când ai dat de necaz
Și-aveai lacrimi pe obraz
Cântul meu te-a mângâiat
Și de necaz ai uitat.
Câte flori sunt în câmpie
Toate ți le-am cântat ție,
Te-am iubit cu inima
Și ți-am dat tinerețea,
Ai fost bună, ai fost rea,
Lume, lume, draga mea.
Ți-am adus cântece multe
De la Vălenii de Munte,
Locul unde m-am născut
Și am învățat să cânt,
Cu dragoste ți-oi cânta,
Lume, toată viața mea.
Sensul versurilor
Cântecul este o ofrandă adusă vieții și oamenilor, un balsam pentru suflet în momentele grele. Artistul își dedică talentul și tinerețea publicului, cântând cu dragoste despre locurile natale și emoțiile profunde.