Întoarce-te bade-n sat,
Că de când te-ai depărtat,
Liniștea eu n-o mai știu
Și mi-e sufletul pustiu.
Fie-ți dor de maica ta
Că și ea te-o aștepta,
Amintește-ți pajiștea
Ce ne-a știut dragostea.
Doina dulce din caval,
Luna când urca pe deal,
De salcâmul înflorit
Sub care-am copilărit,
De portița cu nuiele
Și de cântecele mele.
Vers refren:
A doina, doina, doina!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al cuiva pentru un băiat (bade) plecat din sat, subliniind pierderea liniștii și pustietatea sufletului. Versurile evocă amintiri legate de copilărie și dragoste, implorând întoarcerea celui drag.