Foaie verde, foaie lată,
Mi-a scris puiul din armată
Să mai stau vreo doi ani fată
Și la horă nejucată.
Eu stau, puiule, și trei
Numai să vii să mă iei,
Poate tu nu mă mai vrei
Ori nu-ți mai plac ochii mei.
De când, puiule, ai plecat
Eu în horă n-am jucat,
Nici prin sat n-am mai umblat,
Tot mereu te-am așteptat.
Noaptea stau și scriu scrisori
Până-n revărsat de zori
Cu lacrimi în ochișori
Și în suflet mare dor.
De s-ar face ziuă-o dată
Să ies, puiule, la poartă,
Și de-o trece poștărița
Cu plicul de la neicuța
Sub pernă l-oi așeza
Și pe tine te-oi visa.
Sensul versurilor
O tânără așteaptă cu dor întoarcerea iubitului ei din armată, exprimându-și devotamentul și teama de a nu mai fi dorită. Ea își petrece nopțile scriind scrisori și visând la ziua revederii.