Mă vorbește lumea,
Lumea și tot satul
C-am ajuns un bețivan,
Lumea zice multe,
Ca mine nu-i altul,
Beau c-a mai trecut un an,
Am și lângă mine-o fată
Că doar un an a trecut,
Îi dau inimioara toată
Și o iau de la-nceput,
Vinu-i bun când ai cu tine
Pe aleasa inimii
Și auzi numai de bine,
Când ai pe cine iubi.
Beau de bucurie,
Beau de supărare,
Nici nu știu de ce mai beau,
Vreau lumea să știe
N-am zile amare
Și trăiesc așa cum vreau,
De când te cunosc pe tine,
Fată cu ochi lucitori,
Toate îmi merg numai bine
Ți-am spus de-o mie de ori,
Lasă lumea să vorbească,
Eu îmi trăiesc viața mea,
Zice-o vorbă bătrânească
„Lumea vorbește ce vrea!”.
Beau că viața-mi place
Că este frumoasă
Mai ales când ești iubit,
Inima-mi dă pace,
Am liniște-n casă
Că prea mult am suferit,
De când ai venit la mine
Inima n-a mai oftat,
Te iubesc și țin la tine
De necazuri am uitat,
Viața repede se trece,
Să n-o trăim cu venin,
Ai o viață, nu ai zece,
Mai dă o sticlă cu vin!.
Beau că băutura
Mă ține-n putere
Și nu pot să stau pe loc,
Beau, nu uit măsura,
Și simt o placere
De-mi vine să cânt, să joc,
De când sunt în astă lume
Multe pahare-am umplut,
Iar de când te am pe tine
Vreau să mă las de băut,
Pentru omul ce muncește
Să bea nu este păcat,
Pentru cel ce lenevește
E păcat cu-adevărat.
Refren:
Hei, hei, măi poloboc,
Să nu te golești deloc
Azi vreau ca să beau cu foc,
Hei, hei, măi poloboc,
Beau că am avut noroc
De-o fată frumoasă foc.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria de a trăi și de a iubi, în ciuda criticilor din jur. Protagonistul găsește fericirea în băutură și în compania persoanei iubite, lăsând deoparte grijile și necazurile.