De când eram copil acasă,
Pe tine te-am iubit,
Spuneai că-mi faci viața frumoasă,
Însă tu m-ai mințit.
Așa de mult țineam la tine,
Mai mult ca la părinți,
Credeam că și tu ții la mine,
Nu m-așteptam să minți.
Văd acum și eu și-mi pare rău
Că n-a fost ce-am crezut,
Eu am crezut vorbele tale,
Iar tu m-ai vândut.
Aveam încredere în tine
La bine și la rău,
Dar nici nu te-ai gândit la mine
Că o să-mi fie greu.
Pe malul mării umblu în noapte,
Tristă rătăcesc,
Chiar dacă am ținut la tine,
Acuma te urăsc.
Pe malul mării umblu în noapte
Nu mai aștept să vii,
Să ne-mpăcăm nu se mai poate,
Cum m-ai putut minți?.
Refren:
Blestemată prietenie,
Blestemată fii,
Dacă iubitul de-o viață
M-a putut minți.
Blestemată prietenie,
În ea nu mai cred,
Dacă iubirea de-o viață
Am putut s-o pierd.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea profundă cauzate de trădarea unui prieten apropiat. Naratorul își exprimă regretul și ura față de persoana în care a avut încredere, blestemând prietenia distrusă.